Hemoroizii si mancarea fast-food

Mancarea fast-food

Una dintre principalele elemente care pot influenta aparitia bolii hemoroidale este alimentatia, mai precis alimentatia necorespunzatoare, consumata foarte des si in cantitati mari. Specialistii medicali au intocmit o lista de alimente strict interzise persoanelor care sunt predispuse la hemoroizi, precum si o lista care contine alimentele care ar putea sa fie consumate cu moderatie si o lista cu alimentele care sunt permise oricand, in orice cantitate. Pe ultima lista se gasesc fibrele din cereale, continute in diverse tipuri de alimente, de la cereale integrale pana la biscuiti, paine, anumite dulciuri, precum si carne slaba, in general de pui sau de curcan, branza slaba, de preferabil doar de origine bovina, lapte cu o cantitate moderata de grasime, dar si o paleta foarte larga de legume si fructe, toate fierte si apoi consumate, pentru a impiedica procesul de fermentatie. Alimentele pe care pacientul le-ar putea consuma, dar cu moderatie si rar, sunt dulciurile concentrate, combinatiile dintre fructe si aluat de placinta sau tarta, carnea de vita fara grasime, alunele, arahidele, semintele de floarea soarelui, mezelurile putin procesate, condimentele aromate si cele usor picante. Dintre alimentele complet interzise, mentionam carnea de porc, carnea de vanat, carnea de rata, carnea de gasca, produsele din faina alba, legumele crude consumate in fiecare zi, sosurile grase sau cele care au o baza fainoasa, maioneza, alimentele prajite, condimentele picante si fasolea alba. Astfel, o data ce studiem aceste trei liste, devine evident faptul ca un pacient care este predispus la a dezvolta boala hemoroidala nu trebuie sa consume mancare de tip fast food.

Mancarea de tip fast food prezinta cateva inconveniente majore, printre care se numara un dezechilibru total intre nutrienti, o lipsa completa a anumitor clase de principii alimentare, o cantitate foarte mare de sare inclusa in toate componentele, o preparare defectuoasa care conduce la o imbibare a carnii sau a cartofilor cu ulei vegetal degradat, precum si o servire a cartofilor impreuna cu orice tip de carne si cu paine alba. Persoanele care consuma in mod curent mancare de tip fast food dezvolta, intr-o perioada relativ scurta, o serie de afectiuni, nu toate relationate cu sistemul digestiv. Cele mai importante sunt constipatia cronica, ulcerul, gastrita, retinerea de apa datorita cantitatii foarte mari de sare din compozitia alimentelor, hipertensiune arteriala, care este consecinta directa a retinerii de apa, dar si probleme dermatologice de tip acnee si prurit. Dintii, unghiile si parul acestor consumatori se degradeaza mai lent, dar iremediabil in anumite cazuri. Evident, constipatia cronica este cea care declanseaza dezvoltarea bolii hemoroidale in cazul acestor pacienti, iar dieta neechilibrata este cea vinovata pentru evolutia brusca a acestei afectiuni.

Atunci cand un pacient merge la un medic de familie sau la un medic specialist in boli ale sistemului digestiv inferior, primul lucru care ii este recomandat este o modificare completa a dietei. Totusi, modificarea aceasta este mai grea decat pare a fi la prima vedere, deoarece studiile ultimilor trei decenii au demonstrat ca persoanele care consuma mancare de tip fast food in fiecare zi, timp de mai mult de trei luni, devin dependente de aceasta si refuza orice alte alimente. Astfel, pentru a trata boala hemoroidala prin dieta, suferindul trebuie sa treaca printr-un proces de dezintoxicare, care poate dura intre patru saptamani si patru luni. Se incepe printr-o micsorare a numarului de mese luate de pacient pe zi, de la sase sau sapte mese, de cele mai multe ori, pana la doua mese pe zi. Apoi, cele doua mese ce contin mancare de tip fast food se inlocuiesc, treptat, cu o varianta mai sanatoasa a acestor alimente, persoana in cauza fiind invatata cum sa isi gateasca propriile sandvisuri, cu paine integrala si cu carne preparata pe gratar, cu foarte putine condimente. Ulterior, sandvisurile sunt eliminate, iar pacientul este trecut pe o dieta normala, care contine atat alimente lichide, de tipul supelor si ciorbelor, cat si alimente solide si semisolide.

Hemoroizii si mancarile picante

De cele mai multe ori, principala metoda de terapie antihemoroidala care sa fie un adevarat succes este modificarea dietei. Astfel, in momentul in care un pacient este diagnosticat cu hemoroizi, primul lucru pe care il recomanda un medic este schimbarea stilului de viata, adica o micsorare a stresului zilnic, efectuarea unui set de exercitii si o introducere a anumitor alimente in alimentatia obisnuita, precum si o eliminare a anumitor produse de consum din viata de zi cu zi. Daca majoritatea pacientilor sustin ca exercitiile fizice le acapareaza putinul timp liber pe care il au si ca stresul zilnic nu poate fi micsorat, deoarece nu pot sa controleze elementele care il genereaza, alimentatia este un factor care nu poate fi usor de ignorat. Prin urmare, suferinzii accepta drept tratament impotriva hemoroizilor ca fiind unul pe care il pot urma cu strictete. In mod evident, exista diverse tipuri de diete pentru diversi pacienti, acestea fiind adaptate in functie de nevoile nutritionale ale fiecarui pacient in parte, in functie de efortul depus, dar si de varsta, sex, greutate actuala si greutate ideala. De exemplu, unui pacient supraponderal ii vor fi complet interzise orice tipuri de mancaruri bogate in calorii, desi ele vor fi permise unui alt pacient, normoponderal, care sufera de aceiasi afectiune.

            La prima intalnire cu medicul curant, persoana in cauza primeste o lista de alimente interzise si o lista de alimente permise. Printre cele mai cunoscute alimente interzise se afla carnea de porc, carnea de oaie, carnea de vanat, painea alba, dulciurile foarte concentrate, mancarurile prajite, mancarurile picante, condimentele, fructele si legumele proaspete in cantitate mare, precum si fructele si legumele murate in cantitate mare. Pe lista celor permise se afla o serie mai mica de alimente, dar combinate asa cum recomanda medicul, ele asigura intreg necesarul zilnic de saruri minerale, lipide, proteine, glucide, vitamine si enzime al organismului uman.

De cele mai multe ori, s-a constatat ca pacientii renunta cel mai greu la doua tipuri de clase de alimente: mancarea prajita si mancarea picanta. Este bine ca pacientilor sa li se explice motivele pentru care cele doua tipuri de alimente sunt nerecomandate in perioadele de criza hemoroidala si ca pot fi consumate cu moderatie intre aceste momente neplacute. Mancarea prajita este foarte greu digerabila, ceea ce conduce la o modificare negativa a tranzitului digestiv al pacientului si la o intarziere a transformarii grasimilor saturate din alimentele imbibate in ulei de floarea soarelui din comert in grasimi simple, care pot sa fie utilizate in continuare de catre metabolismul intermediar. Practic, corpul are nevoie de aproape doua ore sa digere o suta de grame de carne prajita in ulei, dar are nevoie de doar treizeci de minute pentru a digera o suta de grame de carne fripta.

Mancarea condimentata este strict interzisa in orice moment al unui ciclu hemoroidal si este permisa, cu conditia sa fie consumata cu moderatie, abia atunci cand hemoroizii se afla in remisie de cel putin un an. Motivul este simplu: condimentele, mai ales cele foarte picante, cum este ardeiul rosu chilli, activeaza receptorii motilitatii intestinale si genereaza o miscare peristaltica foarte intensa. In cazul unui pacient ce prezinta hemoroizi, eliminarea foarte brusca a continutului intestinal este cel mai periculos eveniment fiziologic posibil, deoarece poate sa conduca, cu usurinta, la fisurarea venelor anorectale si la formarea de hemoroizi infectati. Din pacate, in momentul in care se infecteaza o astfel de vena anorectala, cu o legatura directa catre intreg sistemul sanguin, trebuie intervenit imediat, administrandu-se antibiotice foarte puternice, dar si antipruriginoase, antihemoragice si antiinflamatoare locale. O varianta la consumul de condimente picante, preferate de foarte multe persoane, este reprezentata de experimentarea culinara, recomandata de catre medicii specialisti in nutritie. Ei spun ca exista anumite combinatii alimentare, ce pot parea neobisnuite la prima vedere, dar care pot sa inlocuiasca, cu foarte mult succes, mancarea condimentata.

Ce preturi au in general tratamentele/operatiile de hemoroizi

Pacientii diagnosticati cu boala hemoroidala doresc sa stie doua lucruri esentiale atunci cand vorbesc cu medicul proctolog. In primul rand, sunt interesati de gravitatea bolii si de sansele de vindecare. Atunci cand li se explica ca exista posibilitatea ca doar simptomele bolii sa fie tratabile si ca hemoroizii nu se vindeca, unii dintre suferinzi se vor simti depasiti de propria lor stare de sanatate. Totusi, majoritatea intreaba urmatorul lucru ca importanta: cat costa tratamentul antihemoroidal. De obicei, medicul proctolog descrie intregi scheme de terapie, care pot sa cuprinda sau pot sa nu cuprinda interventii chirurgicale, lasand pacientului impresia ca totul este foarte costisitor. Adevarul este cu totul altul: tratamentul antihemoroidal este unul dintre cele mai accesibile, fiind utilizat in toate paturile societatii, fara mari diferente. In mod evident, terapia se mentine la un nivel valoric acceptabil cu o singura conditie: pacientul trebuie sa respecte, cu strictete, indicatiile medicului curant. Daca aceasta conditie nu este indeplinita si boala se agraveaza, costul tratamentului creste simtitor.

Cost tratament hemoroizi

Astfel, daca vorbim de o schema de tratament obisnuita, pretul final, in care se include si consultatia specialistului si medicatia prescrisa, este de cateva sute de lei noi. Pare o suma relativ ridicata, dar trebuie sa stim ca durata tratamentului antihemoroidal este de sase luni. Pentru a putea intelege mai bine cum se distribuie banii in cazul bolii hemoroidale, sa urmarim o schema tipica de tratament:

  • Consultatia initiala: pacientul observa o durere la defecatie sau sange in fecale si isi programeaza o vizita la medicul de familie. Aceasta consultatie este platita de catre asigurarea medicala a pacientului si nu va fi luata in considerare la calculul sumei finale. Daca persoana in cauza nu are asigurare medicala, aceasta consultatie initiala poate consta intre 50 si 150 de lei noi. De asemenea, este bine de stiut ca daca situatia in care se afla suferindul este urgenta, medicul de familie nu il poate ajuta si pacientul trebuie sa apeleze serviciul de urgenta.
  • Consultatia la specialist: pacientul se programeaza la medicul specialist la indicatia medicului de familie. Boala hemoroidala poate fi tratata si de catre medicul de familie, daca pacientul descrie cu acuratete simptomele pe care le prezinta. Totusi, de cele mai multe ori, suferindul nu stie cum sa interpreteze modificarile fizice prin care trece si medicul de familie poate sa greseasca diagnosticul datorita lipsei de informatie. Astfel, pacientul trebuie consultat de un specialist. In general, medicul proctolog va efectua o anamneza si un examen fizic. Daca este de parere ca nu poate sa ofere un diagnostic sigur, proctologul poate sa ceara o serie de teste suplimentare, printre care se numara si o serie de examene de laborator pentru sangele pacientului, dar si un test coproparazitologic. Dupa consultatia initiala la specialist, diagnosticul final va fi prezentat pacientului in cel mult o saptamana. In general, pretul acestei vizite variaza intre 100 si 300 de lei noi, iar pretul testelor suplimentare ajunge pana la 200 de lei noi.
  • Medicatia propriu – zisa: schemele de tratament propuse sunt, de cele mai multe ori, compuse dintr-un element naturist si un element de sinteza. Se recomanda folosirea unei infuzii de plante medicinale cu efecte antihemoragice, analgezice si cicatrizante. Chiar si pentru un pacient cu probleme grave, care utilizeaza 500 de grame de planta pe saptamana, pretul tratamentului cu plante medicinale nu trece de 200 de lei pe luna. Totusi, in general, valoarea ajunge la mai putin de un sfert din suma mentionata mai sus. Tratamentul cu medicamente de sinteza variaza intre 10 si 50 de lei pe luna, deoarece pacientul foloseste, in mod curent, doar creme antihemoroidale, care au un pret relativ scazut. Exista pacienti pentru care terapia cu medicamente de sinteza nu este adecvata, ceea ce scade valoarea finala a tratamentului in mod simtitor.
  • Operatiile antihemoroidale: atunci cand pacientul necesita o interventie chirurgicala, este bine sa stie ca acestea nu sunt acoperite de asigurarea de sanatate. Astfel, cea mai comuna interventie nechirurgicala este ligaturarea venelor anorectale inflamate, operatie care are preturi variate, in functie de clinica la care se efectueaza. In concluzie, daca se adauga la pretul interventiei in sine si spitalizarea pentru o noapte, valoarea finala depaseste cu usurinta 500 de lei noi.

6 alimente de evitat pentru prevenirea hemoroizilor

Cea mai importanta cauza a aparitiei bolii hemoroidale este constipatia. In general, se poate spune despre constipatie ca este produsa de o alimentatie necorespunzatoare, de sedentarism, de stresul cotidian sau de o afectiune a tractului digestiv. In cazul pacientilor care sufera de hemoroizi, constipatia este, de cele mai multe ori, cauzata de obiceiurile alimentare gresite. Pornind de la aceasta ipoteza, specialistii au desfasurat o serie de studii paralele, pe perioade lungi de timp, pentru a confirma legatura dintre alimentatie si incidenta aparitiei bolii hemoroidale la anumite clase de pacienti. La finalul acestor etape de cercetare, oamenii de stiinta au prezentat o lista de alimente permise si o lista de alimente interzise suferinzilor. Din pacate, lista de alimente permise este mult mai scurta, dar si mult mai sanatoasa decat lista de alimente interzise.

Astfel, alimentele interzise se pot clasifica in sase mari categorii, care trebuiesc complet eliminate din dieta pacientului. Cel putin in teorie. Daca pacientul refuza sa urmeze instructiunile medicului curant in totalitate, este bine ca ingestia acestor clase de alimente sa fie cat mai limitata. Prin urmare, cele sase categorii de alimente care trebuiesc evitate pentru a preveni aparitia hemoroizilor sunt:

  • Carnea grasa: grasimea animala, in special cea care provine de la porcine sau ovine, este foarte greu de digerat. Motivul este simplu: stratul de grasime este foarte gros, deoarece animalul trebuie sa ajunga la o anumita greutate inainte de a fi sacrificat. O data cu cresterea stratului de grasime, creste si densitatea grasimii, ceea ce o face foarte greu de distrus de catre enzimele digestive. Exista bucati intregi de grasime care trec practic nedigerate prin tractul digestiv si ajung  in fecale, modificandu-le consistenta. Din pacate, orice schimbare in structura bolului fecal afecteaza tranzitul acestuia prin canalul rectal si poate rani membrana rectala. Evident, o rana la acest nivel conduce foarte usor la inflamarea venelor anorectale. Daca pacientul doreste sa consume carne de porc sau de oaie ocazional, este bine ca aceasta sa fie lipsita de grasime si sa fie preparata pe gratar.

    Carne grasa si prajita

  • Mancarurile prajite: uleiurile in care se prajesc alimentele au o structura chimica foarte complexa si foarte stabila, la temperaturi normale. Din pacate, o data ce temperatura depaseste o anumita valoare, uleiurile incep sa se degradeze si formeaza compusi toxici pentru un metabolism bolnav. Produsele chimice rezultate la degradarea termica a uleiurilor intra in interiorul alimentelor si se combina ireversibil cu moleculele proteice si glucidice ale acestora. Aceste complexe sunt insolubile in mediul intern al organismului si ajung sa cauzeze o intarire a bolului fecal, dar si o modificare a formei acestuia. De asemenea, incercarea organismului de a procesa alimentele prajite puternic incetineste digestia si poate duce la acumularea de metaboliti toxici la nivelul sangelui sau al ficatului.
  • Alimentele picante: rolul condimentelor picante este acela de a imbunatati peristaltismul intestinal si circulatia sangelui. Mecanismul de functionare este unul cel putin special: condimentele vor irita tractul digestiv si peretele vaselor de sange pentru a induce miscarea. In cazul unei persoane cu o digestie normala, o mica iritatie digestiva nu ridica nici o problema, fiind chiar indicata si binevenita din cand in cand. Pacientii care sufera de hemoroizii au deja tractul intestinal iritat si nu mai au nevoie de o suprastimulare. Singurele condimente care pot fi folosite de catre persoanele bolnave de hemoroizi sunt cele aromate, cum sunt ienibaharul, boia dulce, coriandru si marar.
  • Bauturile carbogazoase: introduc foarte multe gaze in interiorul tractului intestinal si blocheaza tranzitul digestiv. Daca pacientul doreste sa consume o bautura carbogazoasa, este bine ca ingestia sa se produca la aproximativ o ora dupa ce bautura a fost pusa in pahar, pentru a elimina in intregime gazul din interiorul ei.
  • Semintele de floarea soarelui: contin ulei in cantitati ridicate, ceea ce le face greu digerabile. De asemenea, cele din comert contin sare cu granulatie mare, sare care atrage apa in interiorul tractului digestiv si poate conduce la aparitia unui episod de diaree puternica. O astfel de afectiune digestiva violenta va produce fisurarea hemoroizilor ce se afla in canalul rectal.
  • Alimente care fermenteaza: fructele si legumele proaspete trebuiesc evitate deoarece transformarea lor in elemente care pot fi identificate si consumate de organism este una foarte violenta, care produce crampe intestinale si diaree. Fructele din compot si legumele din conserve sau cele congelate pot fi consumate cu incredere.

Hemoroizii si oxidul de zinc

Cele mai utilizate forme farmaceutice in tratamentul bolii hemoroidale sunt solutiile, suspensiile si unguentele. Mai precis, se prefera folosirea unor tipuri de medicamente care sa nu produca noi rani la administrare si care, mai ales, sa nu mareasca senzatia de discomfort si de durere pe care o simte pacientul aflat in plina criza hemoroidala. Supozitoarele sunt utile doar in perioadele in care boala hemoroidala este inactiva, pentru a relaxa musculatura rectului si pentru a ajuta la intarzierea aparitiei unei noi crize. Astfel, este bine de stiut care sunt rolurile fiecarui tip de forma farmaceutica. De obicei, solutiile sunt folosite pentru bai de sezut, putand avea diverse efecte secundare, cum este efectul antihemoragic al infuziei de coaja de castan. Suspensiile contin, de cele mai multe ori, substante antiseptice si dezinfectante, a caror singur rol este a pastra curata zona afectata, pentru a preveni aparitia suprainfectiilor. Unguentele sunt preparatele farmaceutice cu cea mai mare eficienta in tratarea bolii hemoroidale, ele fiind compuse dintr-o intreaga paleta de substante active cu roluri antiinflamatoare, analgezice, antihemoragice, antibacteriene si cicatrizante. Cremele sunt unguente care contin mai multa apa si mai putin excipient gras, patrunzand mult mai usor prin piele pana la vena anorectala inflamata. Din pacate, datorita continutului ridicat de apa, cremele nu au capacitatea de a ramane in contact cu pielea timp indelungat, ceea ce conduce la o absortie relativ scazuta a substantei active.

Oxid de zinc

Atunci cand se vorbeste despre efectul antiinflamator al unui unguent folosit in terapia antihemoroidala, este foarte posibil ca principalul ingredient al acelui unguent sa fie oxidul de zinc. Daca privim substanta in sine din punct de vedere organoleptic, este usor de observat faptul ca oxidul de zinc este o pulbere alba, cu granulatie foarte fina, asemanator cu faina, cu un gust usor astrigent si usor amar si cu un miros caracteristic de metal. Prezenta mirosului indica faptul ca oxidul de zinc a fost preparat cu ceva timp in urma, de obicei mai mult timp decat este recomandat pentru a fi inca util terapeutic. Proprietatile sale terapeutice sunt extinse pe mai multe arii patologice, fiind vorba despre capacitatea oxidului de zinc de a juca rol de filtru UVA si UVB, de a fi purifiant, de a ajuta la regenerarea cutanata, de a fi antiseptic si, mai ales, de a fi antiinflamator. Cum ajunge pulberea de oxid de zinc in forma farmaceutica de unguent? Raspunsul este simplu: se cantareste cantitatea necesara de oxid de zinc, se trece intr-un recipient de portelan si se amesteca cu o parte de vaselina si o parte de lanolina. Amestecarea se face pana cand intregul sistem are aspect omogen si nu se mai observa granule de oxid de zinc in unguent. Procedeul este simplu si putin costisitor, motiv pentru care se prepara unguent antiinflamator cu oxid de zinc atat in industrie, cat si in farmaciile care au laborator.

Modul de utilizare al unguentului cu oxid de zinc in tratarea hemoroizilor este simplu: se aplica in strat subtire pe zona afectata, dupa efectuarea unei igiene corespunzatoare. Se prefera ca baia de sezut sa se faca cu infuzie de coada soricelului sau de coada calului si nu cu infuzie de scoarta de castan, pentru ca cea din urma poate sa interactioneze cu unguentul cu oxid de zinc. Procedura de aplicare se repeta de doua sau de trei ori pe zi, dar nu la mai putin de sase ore diferenta. Totodata, este bine de stiut ca, in cazul aplicarii interne, este necesara eliberarea de catre farmacia preparatoare a unui dispozitiv special de aplicare, care consta dintr-un tub foarte subtire ce poate fi introdus in interiorul canalului rectal. Daca unguentul este necesar in exteriorul canalului rectal, dispozitivul are forma unui disc plat si dur, cu care se efectueaza miscari circulare, in sensul acelor de ceasornic, pentru a grabi absortia unguentului prin piele.

Sapun cu oxid de zinc

Medicamentul Varinixal pentru hemoroizi

Medicamentul Varixinal este un produs farmaceutic recomandat pacientilor care au fost diagnosticati cu diverse tipuri de boli vasculare periferice, cum ar fi arteritele acute sau cronice, dar mai ales varicele si hemoroizii. In general, acest medicament este putin eficient in arterite acute, avand un continut mult prea scazut in principii active, dar este foarte cunoscut drept o medicatie de fond necesara in tratamentul arteritei cronice. In cazul inflamatiilor venelor din portiunea inferioara a corpului, medicamentul Varixinal este deseori inclus in tratamentul acestor afectiuni, printre care se numara si boala hemoroidala. Practic, deoarece contine o serie de principii active cu rol antiinflamator, analgezic, antispastic, dar si venotonic si fortifiant al peretelui vaselor de sange, Varixinal este un remediu extrem de utilizat si foarte eficace in ameliorarea simptomelor crizelor hemoroidale. Trebuie mentionat un aspect important de care trebuie tinut cont de fiecare data cand se prescrie Varixinal: acest medicament este eficient doar in cazul in care boala vasculara de care sufera pacientul este o afectiune cronica si nu o problema acuta.

Surprinzator, datorita unei strategii de marketing care pozitioneaza produsul farmaceutic gresit pe piata de consum, majoritatea pacientilor considera ca medicamentul Varixinal este un produs din clasa suplimentelor terapeutice. Adevarul este cu totul altul: acest medicament este un produs de origine naturala, dar cu principii active foarte atent dozate, ceea ce il face aprobat de Agentia Nationala a Medicamentului si nu de catre Ministerul Agriculturii, la fel ca toate celelalte suplimente alimentare sau terapeutice. Prin urmare, se poate asigura o mult mai buna calitate a produsului in sine, dar se si pot monitoriza cu strictete orice tip de reactii neobisnuite, alergii sau intoxicatii cu Varixinal.

Formularea medicamentului Varixinal care se afla in acest moment pe piata farmaceutica prezinta urmatoarele componente:

  • Extract de afine: desi aflat in cantitate relativ mica, de pana in 200 mg, extractul de afine isi pastreaza efectul sau venotonic si antioxidant. Astfel, procedeul de extractie este unul eficient, permitand transformarea a doua parti de fructe in stare naturala intr-o parte de extract de afine. Folosit in forma sa concentrata si pe cale orala, extractul de afine are, in principal, efect energizant, revigorant si cardiotonic. In cazul medicamentului Varixinal, extractul de afine este procesat pana in momentul in care pierde mare parte din apa, fiind evaporat pana aproape de sec, iar pulberea rezultata este incorporata cu usurinta alaturi de alte substante si de elementele auxiliare in comprimatul final.
  • Extract de castane: principalul scop al extractului de castane este acela de a grabi regenerarea mucoasei rectale dupa o criza hemoroidala, dar si de a asigura cicatrizarea uniforma. Este absolut esentiala aceasta cicatrizare uniforma pentru a impiedica dezvoltarea ulterioara a unui tesut rectal gros si lipsit de elasticitate, care ar conduce la o noua ranire in aceiasi zona. Datorita procedeului de extractie dificil, concentratia de principii active cicatrizante din extractul de castane obisnuit este foarte mica. Acesta este motivul pentru care aceasta componenta predomina in compozitia medicamentului Varixinal.
  • Extract de ghimpe: din pacate, extractul de ghimpe nu pare a avea un rol esential in acest preparat. In general, se poate vorbi despre proprietatile venotonice si imunostimulatoare ale ghimpelui, dar in acest caz, extractul de afine indeplineste deja toate aceste functii. Se presupune ca existenta extractului de ghimpe se justifica prin capacitatea sa de a potenta efectele extractului de afine si de a aduce preparatului o mica actiune antibacteriana.
  • Acid ascorbic: cunoscut drept vitamina C, acidul ascorbic are rol antioxidant, stimulator al imunitatii, dar este si slab antibacterian si usor astringent. In general, motivul folosirii acidului ascorbic in acest tip de preparate este unul strict tehnologic: componenta acida a acestei substante leaga toate celelalte extracte naturale intre ele si le stabilizeaza. De asemenea, datorita proprietatilor sale predominant antioxidante, acidul ascorbic va proteja produsul farmaceutic de actiunea luminii, a temperaturii si a modificarilor de pH survenite in urma depozitarii indelungate.

Legatura dintre hemoroizi si ficat

Pentru multi pacienti, nu exista o legatura evidenta intre hemoroizi si ficat. In majoritatea cazurilor, acest lucru este corect. De obicei, singura legatura dintre hemoroizi si ficat este circumstantiala si tine doar de faptul ca boala hemoroidala este o afectiune metabolica, la fel ca si bolile de ficat. S-a stabilit ca originea hemoroizilor este un dezechilibru intre presiunea vasculara interna si presiunea externa, exercitata fie de un agent patogen fizic, chimic sau unul microbiologic, cum sunt bacteriile sau virusii. Astfel, daca apare acest dezechilibru, venele anorectale se inflameaza si iau nastere hemoroizii. De cele mai multe ori, inflamarea vaselor de sange este un fenomen local, fara implicatii la nivelul intregului sistem circulator. Exista, insa, situatii in care factorii inflamatori pot proveni din interiorul corpului, fiind adusi in zona canalului rectal de catre sistemul circulator. De asemenea, exista momente in care inflamarea poate afecta si alte zone ale corpului, datorita simplului fapt ca elementul proinflamator intra in sange si se deplaseaza liber prin sistemul circulator. Aceste doua situatii sunt cele care implica existenta unei legaturi intre hemoroizi si ficat.

Ficatul

In primul rand, este bine de stiut ca venele anorectale sunt de doua feluri: inferioare si superioare. Astfel, venele anorectale inferioare sunt conectate cu sistemul circulator general cu ajutorul unei vene de la nivelul intestinului gros, ceea ce inseamna ca orice substanta care este introdusa in corp prin intermediul circulatiei sanguine din partea inferioara a rectului nu va ajunge la ficat. Daca vorbim de substante medicamentoase, aceasta particularitate fiziologica este una foarte utila, ele putand sa ajunga in organism fara a fi distruse partial de interactiunea cu celulele hepatice. Din pacate, in cazul unor agenti patogeni, lipsa procesarii hepatice conduce la boli infectioase acute foarte grave, lucru foarte probabil in cazul bolii hemoroidale. Practic, la nivelul bolului fecal se gasesc o serie de microorganisme, unele din ele complet lipsite de patogenitate, in orice tip de mediu, altele cu patogenitate selectiva. Ce inseamna acest lucru? Explicatia este simpla: bacteriile sunt nepatogene in interiorul tractului digestiv, dar devin extrem de periculoase atunci cand intra in sistemul circulator, ceea ce este foarte probabil daca exista o rana deschisa in zona canalului rectal inferior.

Venele anorectale superioare sunt diferit construite. In primul rand, ele au o structura a peretilor usor modificata fata de venele anorectale inferioare, fiind mult mai subtiri si mai permisibili cand vine vorba de transportul transmembranar. Astfel, orice substanta sau microorganism care ajunge la nivelul venelor anorectale superioare va putea intra in circulatia sangvina si va putea afecta intregul organism, lucru care este adevarat si pentru situatia venelor anorectale inferioare. Prin urmare, care este diferenta? Tot sangele care pleaca de la nivelul venelor anorectale superioare ajunge in ficat. Aici, impuritatile sunt filtrate, transformate in substante usor de procesat de catre corpul uman sau eliminate ca atare. Pentru substantele medicamentoase, aceasta trecere prin celula hepatica nu este un lucru pozitiv, deoarece molecula substantei chimice este, de cele mai multe ori, distrusa partial sau total la interactia cu enzimele din ficat. Pentru bacterii, primul pasaj hepatic reprezinta momentul in care ele isi stabilesc calea in organism: fie sunt distruse si eliminate, fie devin cu adevarat periculoase si cauzeaza diverse maladii. Acesta este motivul pentru care hemoroizii care apar datorita inflamarii venelor anorectale superioare sunt considerati mai periculosi decat cei din partea inferioara a rectului.

De asemenea, este evident ca, in momentul in care ficatul se afla intr-o stare de sanatate precara, intregul organism va functiona lent sau, in anumite cazuri, nu va functiona. Sistemul circulator, in totalitatea lui, se bazeaza pe existenta filtrului de la nivelul ficatului. Daca acesta este deteriorat sau distrus in intregime, sansele ca orice tip de element proinflamator, fie el provenit din exteriorul corpului sau din interiorul corpului, sa cauzeze probleme si sa genereze, printre altele, si aparitia bolii hemoroidale.

Supozitoare cu cortizon pentru hemoroizi

Printre cele mai folosite forme farmaceutice in tratamentul antihemoroidal se numara supozitoarele. Motivele utilizarii lor sunt simple: pot fi folosite in mod repetat, fara a rani canalul rectal, pot fi introduse fara ajutor si in interiorul supozitoarelor se pot aduce o serie de compusi chimici care, folosite in alte forme farmaceutice, ar putea sa produca efecte secundare. Astfel, supozitoarele pot contine substante cu proprietati antihemoragice, cicatrizante, antibacteriene si antiinflamatoare. Practic, toate supozitoarele care fac parte din schema de tratament antihemoroidal au in compozitia lor un antiinflamator, care, de cele mai multe ori, este cortizonul, cunoscut hormon glucocorticoid.

Supozitoare

Pentru a putea intelege de ce se utilizeaza supozitoarele cu cortizon pentru hemoroizi, trebuie sa cunoastem cateva lucruri esentiale despre substanta activa in sine. In primul rand, cortizonul utilizat in aceste supozitoare este o substanta de sinteza, care face parte din clasa hormonilor steroizi, hormoni care au un singur rol in organism: controlarea raspunsului organismului la stres. Dar aceasta este teoria despre hormonii steroizi. Practica spune ca hormonii steroizi, in general, si cortizonul, in particular au urmatoarele roluri in organismul uman: modificarea tensiunii arteriale, pregatirea corpului in vederea raspunderii la instinctul de „fuga sau lupta”, manifestat in momente de stres extrem, ameliorarea durerii pe termen scurt, reducerea inflamatii de la nivelul articulatiilor, tendoanelor si zonelor musculare din corp, suprimarea raspunsului autoimun in cazul pacientilor care au suferit un transplant de organe, dar si in tratamentul mononucleozei. In mod evident, in tratamentul bolii hemoroidale se foloseste datorita proprietatilor antiinflamatoare si slab analgezice.

Trebuie tinut cont de anumite aspecte in momentul in care se formuleaza supozitoare cu cortizon. Datorita structurii sale chimice de dimensiuni mari, cortizonul este sensibil la o intreaga paleta de agenti oxidanti, dar si la lumina sau temperatura. Astfel, pentru a putea fi stabilizat pe perioade lungi de timp, supozitoarele cu cortizon trebuie sa contina excipienti inerti chimic, dar care pot sa protejeze substanta in sine de mediul exterior, cum ar fi vaselina si lanolina. Apoi, supozitoarele trebuiesc pastrate, pana in momentul folosirii, in ambalajul original, deoarece acesta este special conceput pentru a le proteja de interventia razelor solare si a temperaturii.

Deoarece este considerat substanta dopanta, cortizonul, sub orice forma s-ar gasi el, este interzis sportivilor de performanta. De asemenea, este contraindicat femeilor insarcinate in ultimul trimestru, persoanelor care sufera de boli autoimune in faza terminala si pacientilor diagnosticati cu infectii virale agresive. Pentru copii, batrani si persoane cu functiile renala si hepatica modificate, se ajusteaza dozele de catre medicul curant. In general, supozitoarele cu cortizon se introduc in canalul rectal al pacientului doar dupa o toaleta completa a zonei afectate. Pentru un pacient care nu prezinta, inca, inflamatii puternice ale venelor anorectale, este posibila si recomandata efectuarea unei microclisme inainte de introducerea supozitorului cu cortizon, pentru a maximiza absorbtia de la nivelul mucoasei rectale.

Salvia si hemoroizii

Salvia, cunoscuta lumii stiintifice drept Salvia Officinalis, este o planta medicinala, perena, care creste in zone temperate si temperat – continentale, la altitudini joase, medii si moderat – inalte. Practic, salvia salbatica se gaseste in zone de campie, de depresiune si de deal. Salvia de cultura sau de gradina poate fi cultivata in orice fel de climat si la orice fel de altitudine, cu mentiunea ca trebuiesc respectate anumite conditii: in primul rand, terenul gradinii trebuie sa fie fertil sau trebuie ca stratul de pamant fertil  adaugat artificial sa fie de cel putin un metru. Apoi, este bine bine de stiut ca salvia nu creste in zone umbrite, nici macar partial umbrite. Prin urmare, daca exista o portiune de gradina unde nu este umbra niciodata, acolo trebuie plantata salvia. Poate va intrebati de ce este salvia o planta medicinala. Raspunsul este simplu: contine o serie de compusi chimici care o fac extrem de valoroasa si care ii confera proprietati terapeutice. Astfel, salvia este cunoscuta pentru faptul ca este un foarte bun antiseptic, antiinflamator si calmant in utilizare pe cale externa. Pe cale interna, salvia pare a fi un panaceu, avand proprietati tonice, revigorante, usor hipotensive, antisudorifice, estrogenice, calmante, orexigene, antibacteriene si antiinflamatoare. In seria de afectiuni pe care le poate trata cu succes se afla si boala hemoroidala.

Salvia

Astfel, cunoscand toate aceste informatii, legatura dintre hemoroizi si salvie devine evidenta. Salvia poate fi utilizata drept adjuvant in tratamentul bolii hemoroidale, sub multiple forme. Este bine sa cunoastem partile din planta pe care le putem utiliza, modul in care ele trebuiesc preparate si cum trebuie sa aplicam ce se obtine in urma procesului de preparare, fie ea industriala sau casnica. Prin urmare, de la salvie se pot folosi:

  • Frunzele: exista doua metode de a culege frunzele de salvie si, surprinzator, doua tipuri de frunze de salvie. Astfel, de cele mai multe ori, frunzele se culeg in luna mai sau in luna iunie, inainte cu cateva zile de inflorirea plantei. Cultivatorii cu experienta stiu cum arata o planta care este pe cale sa infloreasca, iar cei care sunt la inceput de drum ar trebui, pentru siguranta, sa culeaga frunzele in a doua saptamana a lunii mai. Ulterior, frunzele trebuie sa fie intinse pe o coala speciala sau pe coala de ziar si lasate sa se usuce, in aer liber sau intr-o camera perfect uscata, timp de patru zile. Daca frunzele apartin unei plante care a crescut intr-o zona foarte umeda, perioada de uscare creste pana la sapte zile, dar nu mai mult de atat. Din aceste frunze se poate obtine o infuzie, concentrata sau normala, dar si un decoct. De obicei, pacientul care se afla in plina criza hemoroidala poate face bai de sezut cu infuzia normala de frunze de salvie si isi poate aplica cataplasme caldute cu infuzia concentrata sau cu decoctul.
  • Planta intreaga: de la mijlocul lunii iunie, daca nu au fost culese frunzele inainte, poate fi culeasa si uscata intreaga planta. Procesul decurge similar cu cel descris la frunze, cu doua exceptii. Daca florile sunt inflorite de mai mult de trei saptamani in momentul culegerii, este recomandat ca ele sa fie inlaturate, deoarece nu mai contin componente cu efect terapeutic. Nu vor cauza efecte nedorite nici daca nu sunt eliminate, dar pot dilua infuzia sau decoctul obtinut si pot scadea efectul terapeutic. De asemenea, trebuie tinut cont de provenienta plantei. Daca salvia nu este de cultura, este bine sa nu se utilizeze nici radacina, nici florile, pentru a evita orice posibilitate de introducere in infuzie a altor principii active, care ar putea fi nocive pentru pacient. In general, din planta intreaga se prefera sa se realizeze o infuzie normala si ca ea sa fie utilizata pentru bai de sezut, in perioadele dintre crizele hemoroidale. Baile trebuiesc facute de doua ori pe zi, la diferente de minim sapte ore intre ele. De asemenea, in acest tip de infuzie putem sa adaugam coada soricelului sau ricin.

Hemoroizii si crioterapia

Una dintre cele mai noi metode de tratament ale hemoroizilor este crioterapia. Din pacate, legatura dintre hemoroizi si crioterapie nu este atat de simpla precum pare la prima vedere. Dezvoltata in ultimii zece ani, crioterapia se poate traduce, in limbaj comun, prin „terapie cu temperaturi scazute”. Conceptul in sine este inspirat de metodele de conservare ale alimentelor. Practic, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca daca putem sa mentinem diverse alimente la un nivel constant de prospetime prin oprirea proceselor enzimatice, chimice si microbiologice, atunci aceasta metoda poate fi aplicata, cu anumite modificari, si organismelor vii. Astfel s-a nascut crioterapia. Primul domeniu in care a fost utilizata este acela al transplantului de organe, ulterior fiind extinsa foarte rapid si spre alte zone ale domeniului medical. In acest moment, mai mult de saizeci de afectiuni pot include in schemele lor de tratament si crioterapia, printre ele aflandu-se, in mod evident, boala hemoroidala.

Exista anumite lucruri pe care trebuie sa le stie atat pacientul, cat si medicul care efectueaza procedura de crioterapie. In primul rand, procesul fiziologic decurge in felul urmator: o data cu scaderea temperaturii la care functioneaza toate mecanismele celulare, acestea incep sa isi incetineasca viteza de functionare. Dupa o perioada de timp sau dupa ajungerea la o anumita temperatura, unele dintre sistemele enzimatice si microbiologice din interiorul celulei se opresc complet. In acest moment, celula intra intr-un repaos fortat. Daca temperatura se mentine la un nivel scazut, pe o perioada de timp determinata, zona afectata de frig nu isi va mai recupera niciodata functionabilitatea initiala. Practic, celulele respective mor din cauza inghetului. De obicei, moartea celulei este ultimul lucru pe care si l-ar dori un medic sau in pacient, dar in cazul bolii hemoroidale, ea devine exact scopul terapiei.

Crioterapie

Din cele descrise mai sus, apare urmatoarea intrebare: se poate limita actiunea crioterapiei doar asupra celulelor care trebuiesc distruse? Raspunsul este aparent descurajator: nu, nu se poate asigura o delimitare clara. Astfel, cu tehnologia existenta in momentul de fata, rata de distrugere este de 120%, ceea ce inseamna ca nu este distrus doar tesutul bolnav, ci si inca 20% din tesutul care il inconjoara. In cazul aplicarii crioterapiei pentru tratamentul antihemoroidal, acest inconvenient se traduce astfel: hemoroizii interni nu pot fi tratati cu ajutorul crioterapiei, deoarece medicul nu poate sa asigure aplicarea exacta a substantei necesare tratamentului. Doar in schema de tratament a hemoroizilor externi apare crioterapia.

Etapele tratamentului sunt urmatoarele:

  • Informarea pacientului: persoanei in cauza trebuie sa i se explice toate beneficiile si riscurile tratamentului, dar sa i se si ofere metode alternative de tratare a bolii hemoroidale.
  • Efectuarea procedurii: crioterapia se realizeaza doar de catre medici antrenati special pentru a lucra la temperaturi joase si cu substante periculoase si doar in medii special amenajate. Din fericire, procedura nu dureaza foarte mult, dar necesita internarea pacientului si supravegherea lui de catre personal specializat timp de douazeci si patru de ore. Procesul in sine nu este complicat: medicul aplica azotul lichid, substanta care conduce la scaderea temperaturii celulare, pe suprafata hemoroidului extern. Timpul de contact depinde de gravitatea situatiei, dar si de temperatura la care medicul doreste sa ajunga. Apoi, hemoroidul este urmarit pentru a i se observa evolutia.
  • Ingrijire post – procedura: dupa aproape doua zile, hemoroidul trebuie sa isi piarda culoare initiala si sa se usuce, practic. Tesutul care inconjoara vena anorectala inflamata devine violeta imediat dupa finalizarea procedurii de aplicare a azotului lichid si se decoloreaza treptat, pe parcursul celor doua zile. La suprafata pielii se va forma o pelicula subtire, albicioasa, care reprezinta celulele moarte datorita inghetului. Aceasta pelicula trebuie indepartata abia dupa patruzeci si opt de ore si doar de catre medicul care a efectuat procedura, pentru a evita distrugerea noului tesut.